Uciderea a 51 de demonstranti pro-Morsi, luni, 8 iulie 2013, la Cairo, atacurile permanente ale islamistilor asupra fortelor de ordine in Peninsula Sinai, confruntarile intre adeptii Fratilor musulmani si ai fostului presedinte Morsi, pe de o parte, si a celor care sunt impotriva lor, pe de alta parte, creeaza o stare de tensiune in Orient, cu implicatii pe plan mondial. Egiptul, in timpul lui Mubarak, era considerat ca o zona de stabilitate, dar acum situatia pare scapata de sub control. Cei care in conflictul deschis in timpul presedintelui Mubarak au fost impreuna, acum sunt despartiti, respectiv conflictul dintre cele doua tabere, islamisti si fortele preponderent laice, dovedite si de faptul ca greu se alcatuieste un nou guvern. Se demonstreaza indubitabil o instabilitate in crestere. Astfel, adversarii loviturii de stat militare, eu asa ii spun, si nu folosesc eufemisme ca Departamentul de Stat american, cheama deschis la un razboi civil.
Nu contesta nimeni ca Morsi a fost ales presedintele tarii in mod democratic in cadrul unor alegeri organizate de armata in mod corect. Presedintele Morsi, pe plan extern, s-a dovedit prudent, chiar daca era reprezentantul unor forte islamice. A cautat sa mentina relatii bune atat cu Statele Unite, cat si cu Europa de Vest. Guvernul care s-a format in timpul lui Morsi, insa, a promovat masuri de islamizare, nu chiar foarte accentuate, dar care atentau la principiul laic al separarii statului de religie. Marea drama nu a fost aceasta accentuata orientare religioasa a puterii, ci scaderea dramatica a nivelului de trai. De la un dolar pe zi pe cap de locuitor, venitul inregistrat in timpul lui Mubarak, in momentul de fata acesta este de numai 25 de centi. Se intrerup frecvent curentul electric si aprovizionarea cu apa curenta din cauza situatiei economice precare. Prabusirea turismului extern a determinat un somaj si mai accentuat, iar investitiile straine in aceasta ultima perioada s-au apropiat de cifra 0.
Din aceste perspective, caderea regimului Morsi a avut, in principal, cauze economice, celelalte fiind secundare.
Nici actuala putere anti-Morsi, instalata de militari, nu are multe sanse sa imbunatateasca nivelul de trai, daca pentru majoritatea egiptenilor principala ocupatie este sa faca demonstratii, mai mult sau mai putin violente. Este axiomatic ca valoarea se creeaza prin munca, si nu prin mitinguri fara de sfarsit.
Intrucat inlaturarea lui Morsi de la presedintie nu s-a facut prin alegeri, daca s-ar respecta regulile democratice, americanii ar trebui sa suspende ajutorul militar, care este de peste un miliard de dolari anual. Aceasta masura, daca s-ar lua, ar slabi statul, oricum vulnerabil. Pana la viitoarele alegeri, legislative si prezidentiale, si pana la referendumul asupra noii Constitutii, situatia social-economica are sanse de a se agrava si, daca se vor numara corect voturile, s-ar putea sa avem surprize, deoarece Fratii musulmani sunt o forta care are adeziunea a cel putin jumatate din locuitorii tarii de pe Nil. Ajutorul masiv promis Egiptului de tarile arabe bogate, printre care Arabia Saudita, ar mai putea indrepta lucrurile.
Intr-o recenta vizita a presedintelui Frantei Francois Hollande in Tunisia, acesta a declarat ca Islamul si democratia nu sunt incompatibile. Actuala putere de la Tunis, rezultata din alegeri democratice, este una islamica, dar in varianta soft, asa ca situatia de acolo este aproape singulara. Inainte, atat Burghiba, cat si succesorul Ben Ali au mentinut ferm caracterul laic al statului tunisian. Elevii, atat baietii, cat si fetele, nu aveau voie sa mearga la scoala in vesminte traditionale. S-a schimbat si acolo situatia de cand dictatorul Ben Ali a fost inlaturat. Ca unul ce am trait mai bine de doi ani intr-o tara araba si cunosc cat de cat mentalitatile din lumea musulmana, am indoieli daca afirmatia presedintelui Frantei se va confirma pe termen scurt. Tunisia este, totusi, o tara mica si, din acest punct de vedere, nerelevanta. Pretutindeni in ultima vreme Islamul si-a pus amprenta in tarile musulmane. Va rog sa observati la TV ca multe din femeile care au demonstrat impotriva puterii religioase de la Cairo aveau, totusi, capul acoperit, iar sotia premierului Erdogan din Turcia se prezinta in public numai in aceeasi maniera, desi fondatorul Turciei moderne, Kemal Ataturk, nu a permis comportamente de acest gen. Pentru acest val de islamism de vina este si coruptia totala a clasei politice laice. Sa nu uitam ca Fratii musulmani, cel putin cat erau in opozitie, au finantat proiecte sociale majore, au construit spitale, aziluri pentru persoanele in varsta si altele asemanatoare. De aceea, pentru cei saraci, Coranul si perceptele acestuia au adeziunea puternica a defavorizatilor sortii. Revolta araba a adus mai multa dezordine si involutie democratica decat realizarea idealurilurilor care i-au animat pe cei care au rasturnat regimurile autocrate. Daca situatia in Egipt in urmatoarele sase luni nu se linisteste cat de cat, pacea este amenintata semnificativ nu numai in Orientul mijlociu, ci pretutindeni. Un razboi civil in tara peste care trece Canalul Suez va perturba extrem de negativ aprovizionarea de petrol atat pentru Europa, cat si pentru America. Romania, care de bine si de rau face parte din Occident, spre regretul unora ca prelatul Pimen din Moldova, nu are cum sa scape de reverberatiile negative ale crizei din tara piramidelor. Despre aceasta stim ca este un loc care are o civilizatie cu o vechime milenara, iar semnele acelor vremuri de glorie se vad si in ziua de astazi. Poporul de acolo merita o soarta mai buna.
Adrian Man
11.07.2013
Nu contesta nimeni ca Morsi a fost ales presedintele tarii in mod democratic in cadrul unor alegeri organizate de armata in mod corect. Presedintele Morsi, pe plan extern, s-a dovedit prudent, chiar daca era reprezentantul unor forte islamice. A cautat sa mentina relatii bune atat cu Statele Unite, cat si cu Europa de Vest. Guvernul care s-a format in timpul lui Morsi, insa, a promovat masuri de islamizare, nu chiar foarte accentuate, dar care atentau la principiul laic al separarii statului de religie. Marea drama nu a fost aceasta accentuata orientare religioasa a puterii, ci scaderea dramatica a nivelului de trai. De la un dolar pe zi pe cap de locuitor, venitul inregistrat in timpul lui Mubarak, in momentul de fata acesta este de numai 25 de centi. Se intrerup frecvent curentul electric si aprovizionarea cu apa curenta din cauza situatiei economice precare. Prabusirea turismului extern a determinat un somaj si mai accentuat, iar investitiile straine in aceasta ultima perioada s-au apropiat de cifra 0.
Din aceste perspective, caderea regimului Morsi a avut, in principal, cauze economice, celelalte fiind secundare.
Nici actuala putere anti-Morsi, instalata de militari, nu are multe sanse sa imbunatateasca nivelul de trai, daca pentru majoritatea egiptenilor principala ocupatie este sa faca demonstratii, mai mult sau mai putin violente. Este axiomatic ca valoarea se creeaza prin munca, si nu prin mitinguri fara de sfarsit.
Intrucat inlaturarea lui Morsi de la presedintie nu s-a facut prin alegeri, daca s-ar respecta regulile democratice, americanii ar trebui sa suspende ajutorul militar, care este de peste un miliard de dolari anual. Aceasta masura, daca s-ar lua, ar slabi statul, oricum vulnerabil. Pana la viitoarele alegeri, legislative si prezidentiale, si pana la referendumul asupra noii Constitutii, situatia social-economica are sanse de a se agrava si, daca se vor numara corect voturile, s-ar putea sa avem surprize, deoarece Fratii musulmani sunt o forta care are adeziunea a cel putin jumatate din locuitorii tarii de pe Nil. Ajutorul masiv promis Egiptului de tarile arabe bogate, printre care Arabia Saudita, ar mai putea indrepta lucrurile.
Intr-o recenta vizita a presedintelui Frantei Francois Hollande in Tunisia, acesta a declarat ca Islamul si democratia nu sunt incompatibile. Actuala putere de la Tunis, rezultata din alegeri democratice, este una islamica, dar in varianta soft, asa ca situatia de acolo este aproape singulara. Inainte, atat Burghiba, cat si succesorul Ben Ali au mentinut ferm caracterul laic al statului tunisian. Elevii, atat baietii, cat si fetele, nu aveau voie sa mearga la scoala in vesminte traditionale. S-a schimbat si acolo situatia de cand dictatorul Ben Ali a fost inlaturat. Ca unul ce am trait mai bine de doi ani intr-o tara araba si cunosc cat de cat mentalitatile din lumea musulmana, am indoieli daca afirmatia presedintelui Frantei se va confirma pe termen scurt. Tunisia este, totusi, o tara mica si, din acest punct de vedere, nerelevanta. Pretutindeni in ultima vreme Islamul si-a pus amprenta in tarile musulmane. Va rog sa observati la TV ca multe din femeile care au demonstrat impotriva puterii religioase de la Cairo aveau, totusi, capul acoperit, iar sotia premierului Erdogan din Turcia se prezinta in public numai in aceeasi maniera, desi fondatorul Turciei moderne, Kemal Ataturk, nu a permis comportamente de acest gen. Pentru acest val de islamism de vina este si coruptia totala a clasei politice laice. Sa nu uitam ca Fratii musulmani, cel putin cat erau in opozitie, au finantat proiecte sociale majore, au construit spitale, aziluri pentru persoanele in varsta si altele asemanatoare. De aceea, pentru cei saraci, Coranul si perceptele acestuia au adeziunea puternica a defavorizatilor sortii. Revolta araba a adus mai multa dezordine si involutie democratica decat realizarea idealurilurilor care i-au animat pe cei care au rasturnat regimurile autocrate. Daca situatia in Egipt in urmatoarele sase luni nu se linisteste cat de cat, pacea este amenintata semnificativ nu numai in Orientul mijlociu, ci pretutindeni. Un razboi civil in tara peste care trece Canalul Suez va perturba extrem de negativ aprovizionarea de petrol atat pentru Europa, cat si pentru America. Romania, care de bine si de rau face parte din Occident, spre regretul unora ca prelatul Pimen din Moldova, nu are cum sa scape de reverberatiile negative ale crizei din tara piramidelor. Despre aceasta stim ca este un loc care are o civilizatie cu o vechime milenara, iar semnele acelor vremuri de glorie se vad si in ziua de astazi. Poporul de acolo merita o soarta mai buna.
Adrian Man
11.07.2013