Se trâmbiţează mult şi cu mare fast că municipiul nostru este european. Sunt ferm convins de acest lucru, dar doar pe hârtiile şi documentele burduşite prin sertarele instituţiilor statului român, pentru că realitatea din teren este cu totul alta. Aceste afirmaţii le susţin sus şi tare ca un bun cunoscător al situaţiei din teren şi aici mă refer la apele interioare ale judeţului nostru, cât şi la problemele de mediu. Dar să constaţi realitatea din teren trebuie să te deplasezi la faţa locului, nu să te gândeşti la nemurirea sufletului în birourile instituţiilor, care ar trebui să vegheze şi să ia măsuri ferme cu gunoiul care într-o bună zi ne va sufoca.
De câteva zile am primit informaţii cu privire la furturile de minerale şi aici mă refer la “masive de sare” din albia majoră a râului Bistriţa Ardeleană în cartierul component Sărata. Sigur că m-am deplasat la faţa locului, împreună cu custodele acestei arii protejate şi cu doi ecologişti, în ideea de a vedea dacă informaţiile primite sunt adevărate. Nu mare ne-a fost mirarea să prindem în flagrant o parte din cei care se ocupă cu această îndeletnicire şi care la vederea aparatelor foto şi a camerei au dat bir cu fugiţii. Se pare că aici este o practică mult mai veche, având un proces tehnologic foarte bine pus la punct. Din informaţiile primite, aici kg de sare se vinde, evident la negru, cu 0,25 bani dar numai cantitatea de la o tonă în sus. Cine sunt beneficiarii şi cum este posibilă hoţia la drumul mare din aria protejată Sit Natura 2000? Unde sunt instituţiile abilitate care trebuie să protejeze mineralele şi ariile?
Un alt fenomen întâlnit în zona te aruncă într-o lume debusolantă, undeva în sec. al XVIII-lea, departe de aspiraţiile vieţii cotidiene din acest secol. Gunoaiele menajere şi cele de construcţii fac decorul Bistriţei europene reale. Unde sunt marile proiecte şi banii care s-au alocat în acest sens? Trăim într-o lume a alianţelor politice şi a traseismului politic, suntem europeni pe hârtie iar România este furată şi jefuită bucată cu bucată. După 24 de ani, cred că noi “prostimea” nu mai avem încredere în aceste instituţii ale statului şi ne mai rămâne o singura cale de atac şi anume votul.
Marius Rus, PER Bistriţa-Năsăud